de Adriana Ungureanu
Despre Sappho se știu foarte puține: că a fost poetă renumită în antichitate, inventatoarea „metrului safic” (a ritmului safic) și că ar fi fost lesbiană, fiind născută în Insula Lesbos.
În realitate, ea a trăit prin secolul 7 î.C., s-a născut într-o familie de aristocrați din insula menționată, a avut câțiva frați și s-a căsătorit de tânără cu un om foarte bogat, cu care a avut o fiică pe nume Cleis. A trăit mulți ani în Mytilene, dar familia ei a fost alungată din patrie în timpul unor lupte civile și s-a refugiat în Sicilia, la Siracusa, în exil. Odată revenită în propria patrie, Sapho și-a clădit „Casa Muzelor” în cultul Afroditei și al lui Eros, un fel de școală care încuraja tinerele nobile să scrie. Platon a numit-o „cea de-a zecea muză”. Nu se știe exact dacă ea a inventat cu adevărat ritmul safic sau doar l-a rafinat. Opera sa a supraviețuit într-o foarte mică măsură, doar câteva fragmente au ieșit la iveală, mai mult opere vechi dedicate ei și nu cele scrise de ea. Trei secole după moartea ei, scriitorii au parodiat-o, propagând ideea că ar fi fost lesbiană – un termen care deriva de la numele insulei unde a trăit. Motiv care l-a determinat pe Papa Gregorio să-i ardă puținele poezii care deveniseră cunoscute și care, se spune, ar fi fost dedicate elevelor ei. Dovezile concrete în acest sens promiscuu nu există și istoricii admit că s-ar putea să se comită o nedreptate în acest sens. Într-o epocă în care femeia nu se remarca în societate în mod independent, era doar servitoarea soțului, Sapho se apucase să întemeieze o școală, asemeni marilor gânditori (în exclusivitate bărbați) și se ocupa să ofere educație tinerelor fete bogate, care nu aveau acces la educație. Se pare că n-a fost singură în acest demers, au mai fost și alte familii cu aceeași intenție, care i-au devenit rivale. Oare cum era privită în antichitate o femeie care implementa idei revoluționare în capul altor femei?
Sapho a fost măritată și avea un copil, istoria o demonstrează. De asemenea, versurile ei erau simple, dar pline de candoare și de frumos, de unde emana o bunătate ieșită din comun. Publius Ovidius spune că ar fi murit tânără, s-ar fi aruncat în mare, din dragoste pentru un bărbat, un tânăr marinar, Phaon. Variantă credibilă, deoarece într-un poem scris de ea amintește de Elena, soția lui Menelau, care și-a părăsit căminul conjugal ca și cum ea ar fi fost aceasta sau cel puțin i-ar înțelege gestul. Alți istorici susțin că dimpotrivă, ea ar fi murit bătrână, însă varianta lor nu poate fi susținută de dovezi în acest sens.
Despre Sapho ne-a rămas povestea și mai puțin poezia. Însă avem dreptul să deducem, din crâmpeiele de informații pe care le-am aflat, că, pe lângă poetă celebră a fost una dintre primele profesoare din istoria omenirii.
Surse:
Adriana Ungureanu – Calabria, tărâm cu suflet de femeie (Editura Eikon, 2022)